Buna ziua tuturor!!
Am revenit in Bucuresti dupa o mica aventura prin muntii Apuseni... am fost la vizitat de pesterii!!!!
Stiu ca veti zice ca sunt fantastica, nebuna, nu am ce face, insa va promit ca merita drumul obositor pana acolo si banii de benzina. Am sa va povestesc cum a fost, poate va veti convinge si atunci cand aveti drum prin zona o sa va opriti sa intrati intr-una din ele.
Am plecat pe 3 august, de ziua mea din Brasov, cu destinatia Beius, Bihor. In gand avea o mica oprire la ghetarul de la Scarisoara... si asta am facut. Am condus aproape 500km, pe drumurile tarii, dintre care vreo 300 pe drumuri fantastice.. ca-n palma, si vreo 200 pe drumuri judetene, neingrijite... insa cel mai mult mi-au placut cei 36 de km prin niste chei, pe unde trebuia sa mergem ca sa ajungem la ghetar.. Absolut superb!!!! Am ajuns la ghetar pe la 5 seara (stiti doar ca eu conduc ca o baba) si am coborat la vizitat.. mi-a placut la nebuie... insa mi-am scapat aparatul si mi l-am stricat
. Asadar, restul de poze le-am facut cu aparatul lui Zsolt
.
Am iesit la caldura, ne-am intors pe drumul fantastic... si am pornit spre motelul unde trebuia sa ne cazam.. Un motel pe marginea drumului spre Beius, curat, cu mancare buna si apa calda... Nimic deosebit, perfect pentru ce aveam noi nevoie.
Seara am papat si ne-am facut planul: a doua zi urma sa mergem sa vedem pestera Meziad, apoi perstera Ursilor...In ordinea asta, din motive de infrastrucura. Am citit ce puteam pe net.. se ajunge cu masina pana aproape de amandoua deci era perfect: una dimineata, una dupa amiaza si masa in Beius. Zis si facut.
Dimineata, am mancat ceva repede si am iesit pe usa pentru a merge repejor la ce mai tarziu am concis ca este cea mai frumoasa pestera pe care am vizitat-o in aceasta aventura. Am plecat spre Beius-Meziad, am urmat indicatoarele, am urmat un mic canion.. si apoi am parcat masina in apropiere de cabna Meziad pentru ca de acolo nu se maiputea urca.. plus ca aveam de mers cam 1 km deci se putea, nu era cine stie ce.. Am urcat.. am gasit un indicator spre pestera.. si am urcat.Cam 20 m de scari ne desparteau de pestera si deja simteam racoarea care venea dinspre ea. La intrare, era un afist cu cateva date depsre pestera, insa nimeni acolo care sa ne conduca in pestera. Scria ca nu poti intra fara ghid.. si intr-adevar asa era, caci au o usa de metal care sa nu permita intrarea curiosilor fara minte. Am stat cam 30 min si in sfarsit a venit cineva,.. gidul nostru. Un nene pe la 60 ani care ne-a povestit cate ceva despre pestera si despre ce insemana sa o vizitezi. Se pare ca aceasta pestera exista acolo de multa vreme, insa prin 1950-1960 au inceput sa o studieze. Iar in curand va fi iluminata cu luminca rece, insa nu constant deoarece in ea traiesc cel putin 10 specii de lilieci. Bun.. a venit nenea, am vorbit cu el si am intrat, deci se zice ca trebuie sa fie minim 5 oameni in grup (eram doar 3)... Bun am intrat si imediat am auzit liliecii panicati de prezenta si lumina lanternelor noastre. Pestera e putin amenajat, au niste scari, niste maini curente, insa cam atat. Nici un pic de luminca nu intra acolo. In perstera, la lumina lanternei am putut vedea numeroase formatiuni interesante : Pantoful cu toc, capul de indian, crocodilul, meduza, testoasa, elefantul, Sphinxul, etc si bineinteles... muuuuuuulti lilieci. Wow ce m-am panicat din cauza lor, caci zburau destul de aporape de capul nostru.
Absolut incantati de pestera, de aventura, caci e chiar aventura sa intri acolo, am iesit si am platit - 15 ron. Inainte sa plecam am fost sfatuiti sa mergem in Rosia, sa vedem pestera cu cristale din fosta mina de bauxit de la Fancu. Zis si facut. Cu asa reclama, ne-am hotarat sa mergem sa vedem.. plus ca era oarecum aproape.
Am mers ceva si pana la pestera respectiva, drumul oarecum de sat, plus o parte de drum forestier, dar care cica se va face.. vom vedea. Am parcat masina in fata mine si am intrat alaturi de o dsoara entuziasta sa ne spuna poezia. Asta a fost ce ne-a dezamagit, dsoara nu stia sa ne povesteasca ceva despre pestera, era o poezie invatata pe de rost
. Ma rog, ne-a aratat fosta mina de bauxit.. mina inchisa din lipsa de fonduri, desi exista inca bauxit ce ar putea fi exploatat, insa ungurii au aluminiu mai ieftin si deci importam.. ca na , asa suntem noi.. Trecem peste. Ne-a aratat unele unelte folosite de mineri, un trenulet.. apoi ne-a dus inspre pestera. Aceasta a fost descoperita dupa ce au explodat peretii de protectie ai acesteia.A fost pestera inchisa. Si la inceput, era si plina de cristale semi pretioase care au fost furate sistematic. Foarte frumoase aceste formatiuni de cirstale... insa pestera e micuta si trebuie sa ai grija sa nu pui mana pe cristale caci se pare ca in timp ele se strica, crapa. Acelasi lucru il patest si stalactitele si stalacmitele daca le atingi - se opresc din crestere cu cateva sute de ani.. deci nu atingeti nimic in pestera.
Bun, am iesit relativ repede din pestera.. interesanta si cristale dragute, insa prezentarea trebuie imbunatatita daca vor sa aiba real succes. De acolo am facut o mica pauza de masa si ne-am indreptat spre pestera Ursilor.. faimoasa pestera!!! Am ajuns acolo, ne-au cerut bani pentru parcare (fara tichet bineinteles... dar asta e).. am urcat un mini deal pe un drum blindat de vanzatori de suveniruri, palinca si siropuri.. si toti strigau sa cumparam..uuuff.. ca la orice obiectiv turistic, ce pot sa zic. Am intrat intr-o cladire (caci se pare ca au o cladire la intrarea in pestera.. foarte sofisticata aceasta pestera).. am platit taxa de intrare.. insa nu am platit si taxa de fotografie..deci nu am poze din aceasta pestera. Pestera in sine e frumoasa, cu multe formatiuni interesante, multe stalacmite, stalactite, coloane, capite.. foarte interesanta... insa foarte populata de vizitatori si am avut parte de un grup prea mare dupa parerea mea.. si de un ghid preot cu acea voce de preot care tine o predica... nu trebuie deci sa va zic ca ne-a lasat un gust amar
. Pacat caci pestera e frumoasa.. si interesanta.. Insa a devenit foarte comerciala, foarte bine luminata si foarte aranjata pentru vizite.. si cu multi neciopliti carora poti sa le zici mult si bine ca nu au voie sa atinga formatiunile.. ca tot le ating.
Am iesit tristi din pestera, gandindu-ne ca asa ar ptuea ajunge si Meziad daca o lumineaza.. insa asta e. Nu cred ca putem pastra anumite frumuseti naturale asa cum sunt, pentru ca vrem totusi si niste turism in zona.
Duminica, am plecat spre casa, dar mai aveam o pestera de vzitat: pestera Vadu Crisului. Am plecat la 8.30 de la motel, am pornit spre pestera.. si dupa ce am trecut de satul Rosia, in care fusesem cu o zi intainte, am intrat intr-un defileu absolut superb.. cu curbe line si drum bun... Am dat de o stana cu cai lasati liberi... si cam atat in legatura cu civilizatia pentru vreo 40 km. Eram doar noi, cu masinuca mea mica
. Am ajuns la Suncuis pe la 9.55, fix cand pleca trenul spre halta Pestera, asadar am pornit-o pe jos, pe linia de tren. Aveam de mers cam 1km. Din acel km, vreo 30-40m erau prin tunel de tren... hahahahha a fost foarte tare, caci nu stiam cum circula trenul si trebuia sa ne scoatem si luminile.. hahaha .. a fost foarte tare. AM ajuns cam in 30-40min la pestera. Si am intrat alaturi de un grup de copii... maaaaaaaaareeeee greseala... dar asta e. Nenea care ne-a condus ne-a spus cate ceva despre pestera: se pare ca a fost descoperita atunci cand au facut linia de cale ferata in zona. Pestera nu este vizitabila pe toata durata anului deoarece Crisul Repede trece pe acolo si cand apele de umfla, pestera e inundata si accesul se face doar cu echipament de scafandru... Din cauza apei, nu exista multe stalacmite.. insa avem stalactite si numeroase formatiuni create de ape. Pestera e foarte inalta.. si lunga.. si cuprinde 3 sifoane, ultimul putand fi travesat doar cu echipament de scafandru. Are multe suisuri si coborasuri (are o zona numita Rai .. si imediat se coboara in Iad).. si cateva zona in care mersul piticului este singurul mod de a merge prin pestera... Zona care se viziteaza usor este destul de vasta, insa exista si o zona care e mai slab luminata si pentru care frontalele sunt de folos... aceasta zona e foarte interesanta si bine ca nu stiu toti pantofarii de ea (noua ne-a zis nenea ghidul, care a vazut ca suntem si echipati bine). In pestera aceasta, liliecii doar hiberneaza iarna.. in rest sunt prin alte pesteri doarece accesul e mai dificil (trebuie sa te apleci la intrare).... V-o recomand, caci e diferita de celelalte si e un loc deosebit.
Iesind si din pestera aceasta... am realizat ca aventura s-a terminat si trebuie sa ne intoarcem la civilizatie, tot prin tunelul de tren... Si am pornit spre casa. Am ajuns in Bucuresti la 12.00 noaptea (am stat si in Bv 2 h ca sa ma odihneac putin), dupa mai mult de 600km parcursi la volan.. gandindu-ma la ce frumos trebuie sa fie sa o slujba care sa te duca prin pesteri si prin locuri deosebite prin Romania...
Pana la urmatoarea aventura, va pup.. si va sfatuiesc sa mergeti sa vedeti muuulte locuri din Romania, caci tare frumoasa mai este!!!!
Poze:
https://picasaweb.google.com/115374693393327227973/CavesExpeditioon